O învățătoare din Sibiu: părinții au drepturi, dar uită de obligații

Presiunea părinților și limitele competenței profesorului

Cristina Ciungu, studentă la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a declarat într-un interviu pentru campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” că implicarea excesivă a părinților în deciziile care revin exclusiv profesorului reprezintă una dintre principalele provocări ale școlii românești. Ea subliniază că, deși părinții au numeroase drepturi, uneori trec de la acestea spre o responsabilitate care nu este în conformitate cu pregătirea lor. „Părinții au foarte multe drepturi, dar uneori uită de obligații. Se cere prea mult părerea lor chiar și în zone în care nu au întotdeauna pregătirea necesară, iar această relație poate ajunge să pună profesorul într-o poziție defavorabilă”, a afirmat Ciungu, adăugând că exprimă această viziune atât din perspectiva viitorului profesor, cât și din cea de mamă a doi copii în vârstă școlară.

Decizia de a schimba cariera după 30 de ani

Cristina Ciungu, care are 34 de ani, a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice la Universitatea din Sibiu. Tot timpul anterior a lucrat în domeniul vânzărilor și a considerat că nu este potrivită pentru învățământ. „Trecusem deja de 30 de ani și mult timp nu am crezut că aș putea fi un profesor bun”, a spus ea. Decizia de a urma o carieră în învățământ a apărut odată cu intrarea copiilor săi la școală, moment în care a simțit nevoia de a-i sprijini mai eficient și a observat că în jurul ei sunt mulți copii „defavorizați sau mai puțin norocoși”.

Incluziunea, birocrația și realitățile din școală

Un alt aspect semnalat de viitoarea învățătoare este incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES). Ciungu consideră că statul promovează această incluziune doar pe plan declarativ, fără a oferi resurse și sprijin real. „Nu știu dacă am reușit să ating nici măcar minimum din ceea ce mi-aș fi dorit pentru el”, a mărturisit ea despre experiența sa cu un copil cu CES în timpul practicii de la grădiniță. Ea subliniază diferența dintre ceea ce se învață teoretic și ceea ce poate fi aplicat în practică. Printre alte provocări enumerate se numără birocrația excesivă, care consumă timp prețios al profesorilor, precum și un curriculum încărcat, mai ales în învățământul primar și superior. „Există foarte multă informație, iar copiii nu mai sunt dispuși să o digere pur și simplu fără să o înțeleagă cu adevărat”, a precizat ea, adăugând că tot mai mulți copii nu mai sunt atrași de citit, care „ar trebui să fie o plăcere, nu o obligație”.

Tehnologia, ChatGPT și evaluarea în școală

Cristina Ciungu observă că profesorii cu vechime sunt mai reticenți față de metodele noi, în timp ce cei care încep cariera sunt mai deschiși. Ea atrage atenția asupra nevoii ca elevii să învețe să proceseze informația „prin propriul filtru”, deoarece temele realizate cu ajutorul aplicațiilor precum ChatGPT nu reflectă întotdeauna înțelegerea reală a materiei. „Temele făcute acasă nu mai sunt întotdeauna relevante pentru evaluare”, a afirmat ea, subliniind că evaluarea ar trebui să fie constructivă, continuă și să aibă loc în clasă, pentru ca profesorul să poată aprecia corect nivelul de cunoștințe al elevului.

Mituri despre profesia de dascăl și necesitatea schimbării

Cristina Ciungu consideră că există numeroase mituri legate de meseria de profesor, printre care ideea că dascălii „stau doar câteva ore la clasă” sau „au vacanțe multe”. Ea subliniază că munca unui profesor presupune mult mai mult decât timpul petrecut la catedră, implicând pregătire, documentare și activități suplimentare. „Lumea se schimbă și ar trebui să ne schimbăm odată cu ea”, concluzionează viitoarea profesoară, care își dorește ca sistemul educațional să țină pasul cu noile generații și cu realitățile actuale.

Cronologia principalelor etape din cariera și formarea profesională a Cristinei Ciungu

2010: Absolvirea Facultății de Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
2010 – 2024: Experiență profesională în domeniul vânzărilor.
2024: Înființarea deciziei de a schimba cariera, după intrarea copiilor în școală.
2024 – 2026: Înscrierea și urmărirea cursurilor de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP) la Facultatea de Științe Sociale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
2026: Participarea la campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” și acordarea interviului public.

Întrebări frecvente

Ce consideră Cristina Ciungu ca fiind prima problemă majoră a școlii românești?
Cristina Ciungu consideră că prima problemă majoră este implicarea excesivă a părinților în deciziile care țin de competența profesorului.

Ce obligații au părinții conform Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023?
Părinții au obligații precum menținerea legăturii cu educatorul sau învățătorul, semnarea contractului educațional, sprijinirea integrării copilului în colectiv, respectarea regulamentului școlii și contactarea personalului doar în intervalul orar stabilit.

Ce observă Cristina Ciungu despre incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES)?
Cristina Ciungu consideră că statul susține incluziunea doar la nivel declarativ, fără a oferi suficiente resurse și sprijin real pentru această practică.

Cum descrie Cristina Ciungu impactul tehnologiei asupra temelor și evaluării la clasă?
Ea observă că temele făcute cu ajutorul aplicațiilor precum ChatGPT nu mai sunt întotdeauna relevante pentru evaluare, iar evaluarea ar trebui să fie constructivă, continuă și realizată la clasă.

Ce mituri despre meseria de profesor menționează Cristina Ciungu?
Cristina Ciungu menționează mituri precum ideea că dascălii „stau doar câteva ore la clasă” sau „au vacanțe multe”, subliniind că munca unui profesor presupune mult mai mult decât timpul petrecut la catedră.