Auzim frecvent expresia „hai să nu facem politică” – în familie, la ședința de bloc, în discuțiile de la serviciu. E o promisiune că, dacă evităm anumite acțiuni, vom rămâne neutri și civilizați. Dar această frază este o iluzie. Facem politică în permanență, chiar și atunci când afirmăm că nu o facem. Nu din intenție de minciună, ci dintr-o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă politică.
Politica nu înseamnă partide
Cuvântul „politică” ne aduce automat în minte Parlamentul, campaniile electorale, partidele, emisiunile în care oamenii țipă unii la alții, cu vocabular limitat și costume scumpe.
Trăim în comunități, așa că negocieri permanente sunt o realitate. În familie, la bloc, la locul de muncă, în oraș. Partidele reprezintă doar o formă organizată a acestei negocieri, nu întregul fenomen.
Ceea ce respingem, în mod justificat, e altceva: politicianismul. Jocurile de partid, clientelismul, promisiunile fără conținut. Din dezgust față de anumiți politicieni, am ajuns să respingem totul împreună. În același timp, am renunțat și la politică – adică la dreptul de a decide.
Faci politică chiar și atunci când nu faci
Faci politică când bârfești. Construiești alianțe – deseori fragile, pentru că o altă bârfă le poate dizolva oricând. Ridici și cobori reputații – în special a ta. Decizi cine e „de-al tău” și cine nu. Când te abții de la bârfă, faci tot atâta politică – refuzul tău e observat.
Faci politică atunci când participi la un eveniment. Prezența ta susține, legitimizează, influențează numărul total. Când nu participi, faci la fel de multă politică. Scaunele goale transmit mesaje care nu se spun cu voce tare.
Faci politică atunci când accepti să faci treaba murdară a altora. Prietenul care plimbă vorba de la o masă la alta, colegul care este de acord fără să știe ce alege, omul care „aranjează” ceva la rugămintea cuiva – toți lucrează, deseori fără conștiință, în interesul altcuiva. Paradoxal, cei care „nu fac politică” sunt cei mai ușor de folosit. Ei sunt masa de manevră.
Faci politică atunci când ameninți, în încercarea de a intimida. Faci politică atunci când te lași intimidat, pentru că tăcerea ta lasă spațiu celui care strigă mai tare. Și faci politică atunci când nu te lași intimidat – când pui întrebarea incomodă care trebuie pusă și expui o altă viziune decât cea așteptată de la tine. Aceasta este cea mai curajoasă formă de politică, și prin urmare cea mai rară.
Cuvintele alese contează
Faci politică prin cuvintele pe care le alegi. Puține verbe au fost atât de tocite în ultimii ani ca „a asuma”. Ministrul își asumă deficitul, directorul își asumă decizia, totul pare bine și frumos până când apar consecințele – și atunci toți se fac că plouă, așteptând ca știrile să mute atenția oamenilor pe alt subiect.
Când „a asuma” e rostit fără sens, rămân două variante: vorbitorul nu știe ce înseamnă cuvintele alese (deci e analfabet funcțional) sau știe și nu-i pasă (deci e mincinos). Nu doar politicienii fac asta. La birou, în familie sau în cercurile sociale, „îmi asum” devine adesea o formulă care ține locul unei scuze. Al uneia neasumate, culmea.
Neutralitatea nu există
Există doar politică asumată și politică făcută din comoditate, din frică sau la comanda altora. Cine spune „eu nu fac politică” nu stă deoparte – și-a ales deja tabăra, doar că se teme să o recunoască.
Hora se joacă oricum. Întrebarea e dacă intri în ea conștient sau ești tras de mână. Cine rămâne pe margine nu e un spectator nevinovat – e omul care face politică în favoarea altora.
Nu putem alege dacă „facem” politică. Putem alege doar dacă o facem cu ochii deschiși.
Foto: Imagine realizată cu ajutorul AI
Întrebări frecvente
De ce este o iluzie expresia „hai să nu facem politică”?
Expresia „hai să nu facem politică” este o iluzie pentru că facem politică tot timpul, chiar și atunci când pretindem că nu facem, din cauza unei idei greșite despre ceea ce înseamnă politica.
Ce înseamnă politică, conform articolului?
Politica nu înseamnă doar partide, Parlament sau campanii electorale, ci este o formă de negociere permanentă în familie, la bloc, la serviciu și în oraș, iar partidele sunt doar forma cea mai organizată a acestei negocieri.
Când faci politică, chiar dacă nu participi activ?
Faci politică atunci când nu participi la un eveniment, pentru că scaunele goale spun tot ce nu se spune cu voce tare, iar refuzul tău de a intra în joc este observat.
Cum contribuie cuvintele alese la practicarea politicii?
Faci politică prin cuvintele pe care le alegi, iar utilizarea abuzivă a verbului „a asuma” fără sens poate indica analfabetism funcțional sau minciună, atât la nivel politic, cât și în familie sau în cercurile sociale.
Există neutralitate în politică?
Nu există neutralitate în politică – există doar politică asumată sau făcută din comoditate, frică sau la comanda altora, iar cine spune „eu nu fac politică” s-a ales deja de tabără, chiar dacă nu o recunoaște.